Este a doua oara cand se crede ca un anumit eveniment va schimba lumea jurnalismului.
Mai intai a fost “fenomenul” Dan Diaconescu.
Toate criticile aduse lui si televiziunii sale OTV cum ca nu sunt profesionisti s-au transformat peste noapte intr-un dicton “asa sa facem in continuare ca aduce mai multi bani”.
Dovada o aduce si infiintarea postului de televiziune 10TV…
Posted in 'EDITORIAL' 
Tags: Dan Diaconescu, Julian Assange, OTV, televiziune, wikileaks 
2 Comments »
A fi printre cei mai activi din lume in Second Life – Romania depasind traficul unor tari mult mai mari precum China, Rusia si India (2009), iar Bucurestiul virtual fiind peste metropole europene precum Paris si Milano (2011) – reprezinta o performanta de care putem sa ne mandrim mai mult sau mai putin, in functie de valoarea pe care o atribuim acestui fapt.
Pentru aceasta ar trebui mai intai sa intelegem fenomenul Second Life (SL).
Ne intereseaza de ce fenomenul unei lumi virtuale atrage atat de mult romanii? De ce internautii cauta mai degraba sa-si traiasca viata virtual decat sa-si petreaca timpul in orice alta ipostaza si care ar fi consecintele acestui fapt? (mai mult…)
Posted in 'EDITORIAL' Tags: 3D, identitate, imagine de sine, internet, lume virtuala, mediu virtual, second life, status social, virtualitate 4 Comments »
Cum ne influenteaza consumul de media? Cunosc oare telespectatorii, radioascultatorii sau cititorii de presa mecanismele inconstiente de manipulare mediatica la fel de mult ca si producatorii din mass-media?
De ce credem ceeace ni se prezinta la stiri, de ce nu reusim sa ne dezlipim din fata televizorului, de ce devenim mai agresivi atunci cand vizionam filme violente, de ce continuam sa citim tabloide cu toate ca le dispretuim sunt intrebari la care am reflectat cu totii la un moment dat. Credem ca informatiile de mai jos pot veni in ajutorul intelegerii acestor situatii. (mai mult…)
Navigarea pe internet a devenit o activitate zilnica pentru cei mai multi dintre noi. Fie ca face parte din sarcinile de serviciu, fie ca il utilizam in viata privata (relationare, informare, cumparaturi, distractie etc.), internetul a devenit o obisnuinta si chiar o dependenta in multe cazuri.
S-a creat astfel o imagine a internetului destul de promitatoare cum ar fi: totul e la un click distanta, acum totul se petrece mult mai repede, sarcinile de zi cu zi sunt mult mai usor de realizat cu ajutorul internetului etc.
Sa fie oare intotdeauna chiar asa? Iata mai jos primele paradoxuri ale internetului care mi-au venit in minte:
VIDEO Cum a aparut Facebook si care sunt misterele ce se ascund in spatele celei mai mari retele sociale din lume? Toate acestea le vom descoperi vizionand filmul The Social Network. Pelicula il are in prim plan pe fondatorul Facebook, Mark Zuckerberg (rol interpretat excelent de Jesse Eisenberg), care face orice pentru popularizarea retelei sociale create de el.
Totul incepe cand Mark Zuckerberg este parasit de prietena sa, in timpul unei discutii foarte aprinse, promitandu-i acesteia ca ii va face cunostinta cu oameni importanti atunci cand el va intra intr-un grup elitist, altfel ea neavand niciodata o astfel de ocazie, in viziunea lui Mark. Cu tot cinismul si lipsa de scrupu le pe care le lasa sa se vada, Mark nu este cu totul insensibil, ci pare mai degraba o persoana extrem de frustrata datorita neincluderii sale pe lista cluburilor ciudate si uneori perverse, dar care i-ar fi eliminat totusi complexele de inferioritate.
Fiindu-i ranite sentimentele, Mark decide sa se razbune pe prietena sa si pe toate fetele din Harvard, denigrandu-le pe blogul lui. Mai mult, creeaza un site cu pozele lor unde baietii din campus isi votau cea mai atragatoare colega.
De aici si pana la aparita Facebook mai sunt doar cativa pasi, ambitie pentru care isi sacrifica cel mai bun prieten intr-un mod de-a dreptul josnic. El nu urmareste recompensa materiala in cursa de a transforma TheFacemash, care mai tarziu devine TheFacebook iar apoi simplu Facebook, intr-o retea din ce in ce mai mare, ci mai degraba recunoasterea.
(mai mult…)
“Scapa cu turma la film” a fost o campanie organizata de Hollywood Multiplex care ne indemna sa venim in numar cat mai mare la film intrucat beneficiam de mici oferte.
Firmele de publicitate stiu deja ca cea mai eficienta metoda de a-si promova produsele sau serviciile este word-of-mouth, tehnica care se bazeaza pe faptul ca o informatie este vanduta mult mai bine de un prieten sau cunostinta in care avem incredere.
Aceasta tehnica a luat amploare de cativa ani si in mediul online. De cate ori nu am facut o alegere doar pentru faptul ca am primit o recomandare din partea unui prieten sau cate link-uri nu am primit de la prietenii de pe Facebook cu servicii pe care ei le-au incercat si au fost multumiti sau de cate ori nu am urmarit blogurile si chiar forumurile pentru a ne finaliza intentia de a achizitiona un produs sau utiliza un serviciu? Exact pe acest lucru mizeaza agentiile de publicitate atunci cand iti sugereaza sa iti chemi un prieten sau mai multi cu tine pentru a beneficia de nu stiu ce oferta unica in lume si in acel moment!
Dar nu tehnicile de publicitate mi-au starnit curiozitatea ci, mai degraba, ce reactii trezeste in voi aceasta reclama.
Cum va simtiti cand pentru o agentie de publicitate si probabil pentru “clasa conducatoare” (si mai grav) suntem doar o turma de oi? Iar daca noi reprezentam pentru ei doar niste oi atunci cine este “ciobanul” nostru? Macar atat ar merita sa stim… (mai mult…)
Televiziunea este o miza majora in plan politic, economic si cultural, asa cum afirma Ignacio Ramonet. De aceea, comportamentul unei televiziuni depinde in mare parte de ceea ce vor elitele sau anumite grupuri economice sa sustina, sa promoveze, sa aduca la cunostinta publicului.
In acest sens, un lucru este foarte clar: comunicarea audiovizuala are un impact imens asupra maselor, influentandu-le modul de a-si reprezenta realitatea sociala. De fapt, nici nu se poate vorbi de comunicare fara incercarea de a influenta. Prin urmare, alegerea stirilor si a temelor emisiunilor difuzate presupune o responsabilitate pe care nu stim cate televiziuni si-o asuma.
Faptul ca Realitatea TV va fi repozitionata de la inceputul anului 2011, asa cum anunta viitorul director al postului, Stelian Tanase, starneste curiozitatea multora (si bineinteles creste ratingul) dar, merita sa ne intrebam daca va fi cu adevarat o schimare sau postul de televiziune isi schimba doar straiele, marca BBC. Si stim cu totii vorba din popor: “lupul isi schimba parul dar naravul ba”. Nu haina il face pe om si ni ci ambalajul pe produs, ci doar vor crea o alta imagine. Dar daca interesul nostru este exclusiv profitul, asa cum a declarat Sebastian Ghita, noul coordonator al managementului televiziunii, atunci doar imaginea conteaza.
Internetul ne poate uni intr-un scop pozitiv
Daca pana acum vorbeam de aspectele mai putin pozitive ale utilizarii internetului si noilor tehnologii sau ale exhibitionismului in cazul utilizarii retelelor sociale, iata ca recentele “revolte online” ale clientilor nemultumiti de practicile abuzive ale bancilor au demonstrat ca, cel mai probabil, aceasta initiativa exceptionala si unica pana acum in Romania nu ar fi avut loc fara ajutorul mediului virtual
In trecut, multe dintre maladiile sociale erau atribuite inovatiilor in comunicatii.
De exemplu, televiziunea a fost acuzata ca ar eroda identitatea comunitara, ar scadea increderea in guvern si ar epuiza capitalul social.
Odata cu aparitia mediei digitale in ultimii ani, nedreptatea facuta televiziunii s-a orientat catre alte tehnologii cum ar fi internetul, care a fost acuzat ca ar promova declinul in implicarea sociala, crescand singuratatea si depresia.
In ciuda faptului ca unii autori au demonstrat ca anumite tehnologii de comunicare ar creste izolarea sociala, studii recente au aratat ca internetul poate creste sociabilitatea si ca anumite site-uri ar contribui la implicarea si increderea civica, sporirea interactiunilor personale etc.
Unde-s multi, puterea creste
Pana unde ne dezvaluim intimitatea pe internet?
Pana unde ne dezvaluim intimitatea pe internet? Care este scopul pentru care impartasim cu ceilalti, mai mult sau mai putin cunoscuti, intimitatea noastra? Ce anume ne determina sa nu avem nicio restrictie in ceea ce priveste dezvaluirea vietii noastre personale? Care sunt limitele dintre public si privat?
Multi dintre noi ne ferim de audienta nedorita prin adaptarea vizibilitatii profilului si prin utilizarea unor nickname-uri dar, in rare cazuri, prin limitarea informatiilor din interiorul profilului!
Teama pentru disparitia unor libertati civile se datoreaza in mare parte faptului ca foarte multe tranzactii sociale, comerciale, informationale si guvernamentale se realizeaza pe internet si vor deveni in viitoriul apropiat aproape exclusiv electronice. Insa, de ceva timp, amenintarile intimitatii provin din afisarea voluntara a aspectelor personale pe internet in special de minori si tineri.
Mediul online pastreaza traditia…
De fapt, ceea ce se petrece astazi prin activitatea site-urilor gen Facebook, Myspace, hi5 etc. este o continuare a ceea ce se intampla in societatile traditionale in care oamenii ieseau la teatru, la bal doar pentru a-i vedea pe ceilalti si de a fi vazuti de intreaga societate. Astazi, acest fenomen s-a transferat in planul virtual. Daca inainte iti faceai cunostinte/prieteni sau chiar iti gaseai partenerul de viata iesind la teatru, opera, baluri , astazi se pastreaza aceste traditii insa intr-un alt mediu si anume cel online.
O diferenta ar fi faptul ca daca inainte totul se pastra in memoria noastra (faptul ca am intalnit pe cineva anume, ca am purtat o conversatie, ca am petrecut vacanta intr-un loc anume), acum toata informatia ramane stocata pentru totdeauna in memoria virtuala, daca ne dorim acest lucru. Cu alte cuvinte, daca mai uitam ce am facut la un moment dat sau cum a fost un anumit moment din viata il putem rememora apeland memoria virtuala a tehnologiilor media. Astfel, putem sa ne accesam oricand trecutul nostru si al celorlalti, daca acestia pun la dispozitia tuturor astfel de informatii din orice moment al vietii.
Cum devenim fiinte sociale virtuale?
In virtual, utilizarea simturilor e limitata, cel mai important fiind cel vizual
Comunicarea in “hipermodernitate” se realizeaza cu totul altfel decat in trecut. Internetul ne permite sa realizam lucruri fara sa le vedem de fapt, fara sa le atingem sau mirosim si, de asemenea, putem sa comunicam fara vreo prezenta fizica, permitandu-ne sa ne afisam in fata celuilalt asa cum dorim.
In modernitate, omul isi foloseste din ce in ce mai putin simturile pentru a se adapta la realitatea sociala, intrucat acestea sunt lasate pe seama tehnologiei. Atunci cand facem cumparaturi online, doar imaginea este cea care ne influenteaza decizia, intrucat restul simturilor (cel tactil sau olfactiv) nu-si mai gasesc utilitatea. Comunicarea prin chat nu transmite si tonalitatea vocii si mimica fetei, ceea ce duce de cele mai multe ori la interpretarea gresita a mesajului.
Daca la inceput poate parea ciudat sa achizitionezi o incaltaminte sau o rochie fara sa o probezi, totusi, lipsa timpului sau comoditatea omului modern il determina sa faca astfel de alegeri, gandindu-se ca nu are nimic de pierdut. Sau ar putea pretul mai scazut al produselor sa fie motorul cumparaturilor online?
Astazi omul a devenit dependent de tehnologie si telecomunicatii. Pe de o parte este implicat in dezvoltarea acestora iar pe de alta parte (si cea mai atragatoare), bineinteles, in utilizarea lor. Care este scopul tehnologiei si ce consecinte are aceasta asupra omului? Acestea sunt intrebarile la care ar trebui sa reflectam in aceasta perioada in care suntem martorii unei explozii de lansari de echipamente si solutii tehnologice.
Atunci cand o societate devine supertehnologizata ar trebui sa ne intrebam la ce ne folosesc toate acestea si unde vrem sa ajungem. Tinem pasul cu ceea ce se petrece in jurul nostru? Evoluam si noi oamenii in acelasi ritm cu tehnologia?
